English translation BELOW!
1. Care este promoția în care ai terminat?
Promoția 2019.
2. Ce te-a determinat să alegi această profesie? Care este partea ta preferată în această meserie?
Am crescut mereu cu animale prin casă și îmi plăceau, dar am ales profesia asta pentru că voiam să ajut animalele abandonate sau maltratate de stăpâni. Sincer, când m-am înscris speram ca până termin eu, să se înființeze poliția veterinară și să lucrez într-o clinică socială, acesta era visul meu. Nu s-a întâmplat asta. În facultate mi-am dat seama că mă atrage mult partea de chirurgie, apoi am descoperit fizioterapia veterinară, care iarăși m-a impresionat foarte mult. Cred că partea mea preferată sunt animalele în sine, nu îmi place să lucrez cu proprietarii. Cea mai mare satisfacție ți-o oferă un caz rezolvat, un animal salvat sau vindecat pentru că știi că doar tu ai puterea să faci asta pentru el, să schimbi ceva.
3. Unde lucrezi acum?
Acum lucrez într-o farmacie veterinara din Cluj. Inițial, după absolvire, am lucrat într-un cabinet din Suceava și mi-a plăcut foarte mult, însă nu făceau angajări atunci, așa că după câteva luni a trebuit să îmi caut un job stabil. Am aplicat în Iași și în Cluj, iar datorită faptului că salariul era ok și angajatorii erau foarte faini, am ales să rămân în Cluj.
4. Ești mulțumit de câștiguri? Ți-ai fi dorit altceva?
Câștigurile sunt ok raportate la viața din Cluj, despre care toată lumea știe că e mai scumpă decât în alte orașe. Pot să spun că mă descurc să îmi plătesc chiria și cheltuielile, să îmi cumpăr chestii nu foarte scumpe, să ies în oraș. Nu aș putea să spun că pot pune bani deoparte sau că îmi permit vacanțe scumpe, dar nici nu îmi refuz lucruri. Trebuie să menționez și că am aplicat pentru acordarea primei de relocare, o subvenție din fonduri europene care se acorda tinerilor absolvenți care lucrează la o distanță mai mare de 50km de casă și are ca scop acoperirea cheltuielilor de chirie. Adunându-se și aceștia, pot să zic că duc o viața decentă.
Mi-aș fi dorit să lucrez la o clinica direct cu animalele, dar în momentul în care m-am angajat eu, salariile erau mai mici la clinici și nu cred ca mi-aș fi permis să stau în Cluj cu banii aceia. Așa că am ales să am un venit ok ca start și să capăt puțină experiență, ca apoi să caut să lucrez undeva unde să fac exact ceea ce îmi place și anume să lucrez cu animale.
5. Cum ai ajuns acolo?
Clujul a fost o alegere total random, auzisem că e fain. Am rude și câțiva foști colegi de liceu în Cluj și am zis că probabil nu mă voi simți atât de singură având în vedere că e un oraș complet nou pentru mine.
Pot să zic că m-au acceptat din prima încercare la jobul acesta, doar după un interviu și doar cu adeverința de absolvire, nu aveam încă diploma, abia în februarie 2020 mi s-a eliberat. Am mai avut câteva interviuri telefonice sau directe cu angajatori de la cabinete atât din Cluj cât și din Iași și acolo am observat tendința lor de a căuta pe cineva cu experiență mai multă, însă și acolo am fost acceptată. Nu am mers pentru că salariile erau foarte mici.
În ceea ce privește înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, nu am avut neapărat nevoie la farmacie. Doar m-am interesat de taxe și am aflat faptul că trebuia să-mi fac punctele pe jumătate de an. Anul următor au mărit taxele și am renunțat. Dacă lucrezi în cabinet ai nevoie să te înscrii în colegiu.
6. Te-ai adaptat greu? Ți se pare că erai tratat altfel decât ceilalți?
Puțin, da. În sensul că am avut colegi care terminaseră la Cluj și ei păreau doar să fie mai pregătiți decât eram eu. Dar m-am adaptat rapid chiar dacă la început mă simțeam un pic outsider. E normal.
7. Dacă te-ai putea întoarce în timp, ce sfat ți-ai da?
Fă practică încă din timpul facultății! Cât mai multă. Și axează-te pe ceva, studiază cât mai mult din acel ceva pentru că domeniul nostru are nevoie de specialiști.
8. Ce ți-a lipsit cel mai mult pe perioada studenției? Profesional vorbind.
Cred că posibilitatea de a pune în practică ceea ce învățam. Eu nu am fost genul de student care sprijinea pereții clinicilor sau care își nota în carnețel tot ce spunea profesorul. Eu am fost mereu cu mâna pe animal.
9. Ce sfat le dai actualilor studenți?
Să facă practică încă din timpul facultății. Dacă își doresc să lucreze cu animale, desigur. Dar să caute oameni care sunt dornici să îi învețe și locuri în care să exerseze constant ceea ce învață. E foarte important, pentru că atunci când ieși din facultate, ți se va cere experiența pe care tu, evident, nu o ai. Însă, dacă tu ai lucrat câte puțin și pe parcursul anilor de studiu, poți să îl impresionezi pe angajator și să îi spui că deși abia ai terminat, te-ai descurca să lucrezi în clinică și el de fapt asta vrea, un om independent și sigur pe ceea ce face.
Să nu spună „aștept să termin odată facultatea asta și apoi văd eu ce fac”. Cel mai ciudat sentiment l-am avut atunci când am făcut ultimul curs sau ultimul lp și mi-am dat seama că atât a fost, nu ne mai invață nimeni nimic, am învățat tot. Sunt produsul finit al facultății ăsteia. După ce termini ești același om doar că nu mai ești student, ci ești medic. Deci să se gândească ce vor să facă dinainte să termine facultatea și dacă pot, să lucreze zilnic la asta. Câte 5 minute în fiecare zi de practică, research, orice, sunt „pietricele” de temelie puse la viitorul lor.
Și să se distreze. Viața de om al muncii e plină de responsabilități și griji și deși și mie mi s-a zis lucrul acesta când eram studentă și nu am crezut, perioada studenției chiar e cea mai frumoasă. Să profite de ea. Să învețe din plăcere, nu pentru note și burse, să învețe pentru ei și sa investească în ei cât de mult posibil.
Materii importante din punctul meu de vedere: dermatologie, parazitologie, nutriția animalelor mici, neurologie, boli infecțioase, reproducție (pentru cei ce lucrează cu animale mari), medicala și chirurgia-dar partea practică, și nu în ultimul rând, cred că toți ar trebui să avem cunoștințe de etologie și comportamentul animalelor. Spun de cele cu care m-am confruntat eu până acum și pe care mi le-aș fi dorit să le aprofundez mai mult.
10. Ce planuri de viitor ai?
Vreau să ajung în stadiul de echilibru între activitatea profesională și venitul pe care îl am. Adică să lucrez într-o clinică unde să am de învățat constant de la medicii mai experimentați decât mine, să am posibilitatea de specializare și de dezvoltare, dar să am și un salariu decent, nu neapărat cât să îmi ajungă să îmi cumpăr o casa, dar să îmi plătesc o chirie și să supraviețuiesc, să îmi pot plăti niște cursuri de specializare, să pot merge la congrese sau workshop-uri. Mai pe scurt, să fac ceea ce îmi place dar să fiu și independentă financiar în același timp, acesta e planul meu de viitor. Și acesta s-ar putea concretiza fie în România, fie în altă țară, sunt deschisă la oportunități.
1. Hello, Anca! When did you graduate?
Hello! I graduated in 2019.
2. What made you choose this profession, and what is your favourite part of it?
I grew up having animals around the house and I really loved them, but I chose this profession because of my desire to help abandoned or mistreated animals. Honestly, when I signed up, I hoped that by the time I finish my studies there will be a veterinary police established and I could work in a social-cases practice, that was my dream. But sadly it didn’t happen. During college I found out that I liked surgery, and I was also impressed about physiotherapy. I think that my favourite part of the job is about animals in their own right, I don’t actually like working with the owners. The greatest satisfaction is a case solved, a saved or cured animal, because you know that you’re the only one that’s got the ability to do something for it.
3. Where do you work now?
I am now working in a veterinary pharmacy in Cluj Napoca. At first, after I graduated, I worked at a practice in Suceava and I enjoyed it a lot, but they were not doing any hiring at the time and after a few months I had to look for a full time job. I applied in Iasi and Cluj, and because of the fact that the salary was ok and the employers were very nice, I chose Cluj.
4. How satisfied are you regarding your professional life, salary, and work/life balance? Would you have ever wished for something else?
The salary is ok in relation to life in Cluj, which everyone says is more expensive than in other cities. I can say that I am able to pay the rent and bills, buy some (not very expensive) stuff and go out. I don’t actually save any money and I’m not able to afford expensive holidays, but I don’t refuse things either. I also have to mention that I applied for a relocation stipend, given by the EU to young graduates that work at a distance of more than 50km from home, with the purpose of covering for the rent expenses. All in all, I live a decent life.
I would have wished to work at a veterinary practice and have direct contact with animals, but when I got hired, salaries were lower there and I don’t think I could have afforded to live in Cluj. So I chose to have a basic income and gain some knowledge, and then to look for work where I will do exactly what I like –which is to work with animals.
5. How did you get there? (Where did you hear about it, how hard it was and what knowledge did you need)
Choosing Cluj was totally random, I just heard that it’s cool. I have some relatives and former highschool colleagues there, so I assumed that I wouldn’t feel lonely given that it’s a whole new place for me.
I got accepted for this job from the start, after an interview. I only needed a certificate of graduation, because I didn’t have the diploma, which was issued only in February 2020.
I’ve also had some phone and face to face interviews with employers from Cluj and Iasi and I noticed that they usually search for someone with experience.
Regarding Veterinary College subscription, I didn’t necessarily need one for working in a pharmacy. I only searched what was the tax and I found out that I also had to gain the points for half a year. The next year they raised the tax and I gave up. But if you work in a practice, you need to be a member of the College.
6. Did you have any problems in adapting to the new environment? Do you feel that you are treated differently from the others?
Just a little, yes. I had colleagues that graduated in Cluj and seemed to be more prepared than I was. But I adapted quickly, even if I felt a bit of an outsider. It’s normal to feel so.
7. If you could get back in time, what advice would you give to yourself?
Practice during college years! Practice a lot! And focus on something, study a lot on that subject because there is a great need of specialists in our domain.
8. What did you miss the most during your studies (from a professional point of view)?
I think that it was the possibility to putwhat I learned into practice. I wasn’t the kind of student that leaned on the walls or noted everything the teacher said. I couldn’t wait to do something. So I can say that practice was the thing that I missed the most.
9. What advice would you give to the current students (what should they be more focused on)?
To practice even during college years, if they wish to work with animals, of course. But they should search for people that are ready to teach them and for places where they can exercise everything they learn. It is very important, because when you graduate, you will be asked for the experience that you obviously don’t have. However, you can then tell the employers that even though you’ve just graduated, you could handle working in a practice, and this is exactly what they want to hear: that you are independent and you are confident in yourself.
They mustn’t say that: “well, I’ll wait till I finish and then I’ll see what I can do”. The weirdest felling I got was when I had the last course and I realised that this is it: nobody is going to teach you anyomore, you’ve learned everything you need to know. I didn’t feel prepared at all, because you don’t get any revelation after you graduate. You are just the same person, only that you’re not a student anymore, you are a doctor. So the students should think about what they wish to do before they graduate, and if they can, they should work on it on a daily basis. 5 minutes of practice a day, research, anything, these are the little foundation stones for their future.
And they should also have fun, because the life of a working man is full of responsibilities and worries, and even though I’ve been told this and I didn’t believe it back then, life as a student is the best. They should take advantage of it and they should learn by passion, not just for marks and scholarships, learn for themselves and invest in themselves as much as they can.
10. What are your plans for the future?
I want to get in a state of balance between my professional activity and the income I have. That means working in a practice where I get to learn from more experienced doctors, have the ability to specialise and develop, and also have a decent income, not necessarily enough to buy a house, but enough to pay the rent and survive, and also afford to go to various wokshops and conferences. Long story short, do what I like but also be financially independent in the same time, this is my plan for the future. And this can happen in Romania or maybe abroad, I am open to any opportunities.
Comentarios