ENGLISH BELOW
1. Î: Care este promoția în care ați absolvit?
R: Promoția 1998. A fost un an bun!
2. Î: Unde anume vă desfășurați activitatea?
R: Comuna Munteni, județul Galați, și împrejurimile. Într-o săptămână obișnuită, fac în jur de 300 de kilometri.
3. Î: Care este partea dumneavoastră preferată în meseria de medic veterinar? Dar ce vă displace?
R: Îmi place să merg pe teren, să interacționez cu clienții, să am cazuri diverse la specii diferite, și să văd la final că animalele tratate sunt sănătoase. Îmi place în special când am cazuri ce presupun manopere chirurgicale la animalele de fermă, dar și urgențele medicale.
Îmi displace când sună un client, doar ce ai ajuns acasă, și spune că are un animal bolnav, că e urgent, dar animalul e așa de trei... patru zile!
Dar cel mai mult îmi displace să completez documente, în general tot ce ține de acte. Am mare noroc cu soția care este economist și are ea grijă de documente.
4. Î: Care sunt animalele pe care le tratați cel mai des?
R: Cel mai frecvent am cazuri la porcine (tratamente boli infecțioase, parazitoze, castrări, cezariene, etc.). Apoi cred că pe locul doi sunt câinii. Aici cele mai des întâlnite cazuri sunt vaccinările, deparazitările, sterilizările și tratamentele în boli infecțioase (parvoviroza de exemplu), diverse plăgi și multe altele. Din ce mai în ce mai rar am cazuri la bovine, cabaline și ovine/caprine, pentru că numărul lor e în continuă scădere de la an la an. Crește în schimb numărul animalelor de companie, mai ales al câinilor de rasă, de aici și cazuistica specifică lor.
5. Î: Ce presupune munca cu animalele mari? Ne puteți descrie o zi obișnuită de lucru?
R: În primul rând, faci multe deplasări, deci mașina este obligatorie. Trebuie să pleci cu multe medicamente, instrumentar divers, pentru că nu știi cu ce probleme te întâlnești în teren. Am permanent în mașină trei, patru cutii mari pline cu tot felul de lucruri. Apoi faci mult efort fizic, aici sunt avantajați cei "bine făcuți" (dar nu exagerat), trebuie să fii pregătit să mergi prin noroaie, să sari în țarcuri, pentru că unele nu au porți, să lucrezi afară în ploaie, frig sau caniculă. Trebuie să fii atent tot timpul la reacția animalelor, sunt mari și te pot răni, uneori destul de grav. Și nu în ultimul rând, ești cam tot timpul murdar și miroși nu prea agreabil!
O zi obișnuită la mine incepe în jur de ora șapte. Micul dejun e obligatoriu. Apoi plec pe teren la cazurile deja începute în ziua precedentă și între timp primesc telefoane de la alte cazuri. Când le termin, mă retrag la cabinet, care din fericire este acasă, și aștept cazurile programate la animalele de companie, sau plec la urgențe la animale de fermă. Asta în mare, deoarece pot apărea probleme și noaptea și trebuie să le rezolvi.
6. Î: V-ați dorit din totdeauna să lucrați cu animalele din mediul rural? Cum v-ați descoperit această pasiune? V-ați gândit vreodată să lucrați în mediul urban?
R: Nu. Pur și simplu așa a fost sa fie. Eu am crescut în această localitate și nu m-am gândit să mă stabilesc în altă parte. Nici nu aș fi avut posibilitatea, cred. În oraș nu aș vrea să lucrez, sunt mulțumit cu ce fac aici.
7. Î: Care este partea dificilă sau mai puțin plăcută atunci când lucrați cu animalele de fermă?
R: Contenția este o problemă, proprietarii sunt în general în vârstă și nu prea pot să te ajute. Trebuie să ai mult tact și cu proprietarul animalului, de cele mai multe ori nu spun adevărul sau omit lucruri esențiale, uneori fără să vrea. Apoi, la animalele mari contează prețul intervenției, adică trebuie să cazi de acord cu proprietarul daca merită să încerci să îl salvezi.
8. Î: Ce calități și aptitudini trebuie să aibă un medic veterinar pentru a lucra cu acestea?
R: Să fie dispus la efort, să aibă răbdare cu proprietarul, să calculeze bine costul interventiei (fiind animale mari se folosesc cantități mari de medicamente și consumabile), să gândească repede diagnosticul, prognosticul și tratamentul și, nu în ultimul rând, să aibă cunoștințe solide atât teoretice cât și practice în domeniu.
9. Î: Aveți o amintire cu un caz care v-a rămas în memorie?
R: Trist este atunci când pierzi un animal.
Caz amuzant, oho, ar fi multe. Unul recent: am tratat un cal două zile pentru că nu prea mânca. După tratament părea ok. Proprietarul tot insista că nu mănâncă, eu îi tot arătăm animalul, dar el zice: “Da, dar nu mănâncă așa, cu gura plină!”.
Un alt caz, comic și trist în același timp: făceam cezariană la o scroafă la un proprietar la care mai făcusem și înainte această intervenție, și care mă și ajuta, dar îmi spunea că nu îi place când vede acul și firul de sutură. Era doisprezece noaptea! Am făcut operația, și când am ajuns la sutură, pregătesc acul și îi spun proprietarului că de acum el trebuie să facă ce îi "place" mai mult. El a plecat, apoi a venit cu un cuțit și, fără nici un avertisment, a secționat jugulara animalului! A zis că lui îi place să sacrifice porci, și eu când am zis că vine partea care îi "place", asta a crezut că trebuie să facă!
10. Î: Ce sfat/sfaturi i-ați oferi unui student sau tânăr absolvent care își dorește să facă practică/lucreze în mediul rural, cu animalele de fermă?
R: Să fie hotărâți să lucreze la țară, să le placă animalele mari și să fie gata să se adapteze. Un mare plus este abilitatea de a lucra cu oamenii, deoarece, așa cum am văzut, se pot confrunta cu situații inedite.
11. Î: Ce planuri de viitor aveți?
R: Să continui munca la fel ca până acum și să dotez mai mult cabinetul pentru a putea face intervenții mai complexe la animalele de companie. Îmi doresc, de asemenea, să extind zona în care îmi desfășor activitatea.
Interviu editat de: Robert Capotă
1. Q: When did you graduate?
A: I graduated in 1998. A good year.
2. Q: Where do you work?
A: I work in Munteni village, Galați county, and also the surroundings. On average, I do about 300 kilometers a week.
3. Q: What is your favorite part of being a vet? And what do enjoy the least?
A: I like doing house-calls, interacting with the clients, having diverse cases on different species, and seeing that in the end the animals that I treat are healthy. I especially like the cases that involve surgical procedures on farm animals, and also medical emergencies. I don’t like it when someone calls me, just after I get home, and says that he has a sick animal, an emergency, although the animal is like this for three or four days.
My least favorite part is having to do paperwork, but I’m lucky that my wife is an economist and she helps me with all this.
4. Q: What are the animals that you treat most often?
A: The most frequent cases I have involve pigs (infectious diseases treatments, parasitic diseases, castration, cesarean, etc.). I think dogs come on the second place, with the most frequent cases being vaccination, deworming, neutering, infectious diseases treatments (especially parvovirosis), treating wounds and so on. Bovine, equine and ovine cases are getting increasingly rarer, because their number is dropping every year. The small animals number is on the rise, though, especially purebred dogs, hence the large number of cases.
5. Q: What does working with large animals involve? Can you tell us about your typical workday?
A: First of all, you do lots of house-calls, so the car is compulsory. You have to take lots of medication with you, and diverse instrumentation, because you never know what you will face in the field. I permanently have three or four large boxes full of all sorts of things. Then, you do lots of physical exercise, therefore those who are well built have an advantage. You have to be ready to cope with mud, to jump fences (because some pens do not have gates) and work in the rain, cold or heat. You have to always be careful to the animal’s reactions, because they are large and they can hurt you badly. And last, but not least, you are almost always dirty and smell not so good.
My typical workday starts at 7 o’clock. Breakfast is compulsory. Then I head on the field to see the cases that I started the days before, during which I get calls from other cases. When I finish them, I head back to the practice, which fortunately is at home, and I wait for the small animals appointments, or I head to large animals emergencies. You can also have emergency calls at night, and you have to sort them out.
6. Q: Did you always wish to work with animals from a rural environment? How did you discover this passion? Have you ever thought of working in an urban environment?
A: No, it was simply the way to be. I grew up here and I never thought of going somewhere else. I wouldn’t even have had the possibility, I think. I wouldn’t like to work in the city, I am happy with what I do here.
7. Q: What is the most difficult or less enjoyable part of working with large animals?
A: Restraining is a problem, because usually the owners are quite old and unable to help that much. You have to be very tactful while talking to the owners, because it happens many times that they don’t say the truth or skip essential details, sometimes without even realizing. Then, on farm animals, the cost of the treatment is important: you have to agree with the owner if it is financially worth saving the animal, because unfortunately that’s the way it is.
8. Q: What are the skills that a vet must have in order to work with large animals?
A: You have to be willing to do physical effort, be patient with the owner, calculate the cost of the intervention (because being large animals, you use a large quantity of medication and medical supplies), quickly figure out what the diagnosis, prognosis and treatment is, and also have solid theoretical and practical knowledge in the field.
9. Q: Do you have any events/cases that stuck into your memory?
A: It is always sad when you lose an animal.
There are lots of funny cases, though. A recent one: I treated a horse for two days because he wasn’t eating as it should. After the treatment, he seemed ok. The owner was insisting that he wasn’t eating, I was pointing out to the animal who was doing the exact opposite, then the owner says: “Yes, he’s eating, but he isn’t eating with its mouth full.”
10. Q: What advice would you give to a student or young graduate that wishes to practice/work in a rural environment, with farm animals?
A: They must be determined to work in the countryside, enjoy working with large animals and always be ready to adapt. A big plus is the ability to work with people, because, as we’ve seen, they can be confronted with the weirdest of situations.
11. Q: What are your plans for the future?
A: Continue to work, buy more medical equipment in order to be able to do more complex surgeries on small animals, and I also wish to expand the area in which I work.
Interview edited and translated by: Robert Capotă
Comments