ENGLISH BELOW
1. Î: În ce promoție ați absolvit?
R: Promoția din care fac parte este 2008-2014.
2. Î: Ce v-a determinat să alegeți această profesie? Care este partea preferată?
R: Încă din copilărie am interacționat cu animalele, părinții încurajându-mi contactul cu acestea. Ei și-au dorit foarte mult să învăț în acest mod să empatizez, să protejez și să iubesc animalele. În acest fel, de fapt, s-au pus bazele dorinței mele de a studia medicina veterinară și de a ajunge să profesez în acest domeniu vast și plin de suișuri și coborâșuri.
Partea cea mai frumoasă a acestei profesii este interacțiunea cu pacienții care, deși sunt în majoritatea cazurilor într-o stare precară de sănătate, ajung să se obișnuiască sau chiar să ți se lipească de suflet. Recunosc, din natura ramurii în care activez, ajung să lucrez cu unii pacienți între 3 luni și chiar 3 ani. Cu alte cuvinte, fiecare caz îmi este întipărit în minte și cu atât mai mult mă bucură reușita acestora.
3. Î: Care au fost pașii pe care i-ați urmat după terminarea facultății?
R: În ciuda faptului că pentru lucrarea de licență am interacționat cu partea de reproducție și patologie a reproducției, în 2014, am optat pentru studiile doctorale la disciplina de Semiologie și patologie medicală de la Facultatea de Medicină Veterinară Iași. În acest caz, domnul profesor Solcan Gheorghe m-a îndrumat spre latura pe care profesez în prezent, fizioterapia și recuperarea.
În timpul doctoratului mi s-a oferit șansa de a lucra și la farmacia din cadrul facultății, loc unde încă profesez în paralel cu fizioterapia.
În 2018 am finalizat studiile doctorale cu o lucrare pe latura de fizioterapie și recuperare, iar în 2020 am scris prima carte, ,,Aplicațiile fizioterapiei în afecțiunile aparatului locomotor la carnivorele de companie”.
4. Î: Ce v-a determinat să alegeți fizioterapia ca specializare? Ne puteți povesti despre pasiunea dumneavoastră despre fizioterapie?
R: După cum spuneam mai devreme, drumul către această alegere a fost destul de greu.
Pentru a ajunge la fizioterapie și recuperare, a trebuit mai întâi să parcurg cei 6 ani de facultate în care se învață câte puțin din fiecare disciplină, să elaborez o lucrare de licență care a presupus să efectuez intervenții chirurgicale pentru diverse procese neoplazice la animalele de companie, iar în final, să finalizez și un master pe parte de animale de fermă. Ceea ce vreau să spun, e că am încercat ,,puțin din fiecare” înainte să aleg această cale.
Domnul profesor Solcan Gheorghe a fost cel care m-a dirijat către această latură la începutul doctoratului, iar odată ce am interacționat cu aceasta, am ajuns să iubesc munca mea.
De cele mai multe ori, animalele care ajung sub supravegherea și îngrijirea mea sunt cele aflate în stare gravă, cărora li se acordă șanse minime sau chiar nule de recuperare. Scopul meu este să reușesc să pun pe picioare fiecare animal care îmi trece pragul și să îl văd capabil să meargă pe propriile picioare.
5. Î: Dacă un student la medicină veterinară/absolvent pasionat de această ramură a medicinei veterinare și-ar dori să se specializeze în acest domeniu, care considerați că ar fi pașii pe care ar trebui să-i urmeze?
R: Părerea mea este că un student pasionat de această latură, mai întâi de toate, ar trebui să se gândească serios la munca pe care fizioterapia o presupune. Apoi, este important ca studentului să nu i se pară anormal faptul că trebuie să ,,pună mâna” și să intre în contact chiar și cu unele lucruri dezagreabile.
Un specialist în această ramură are cunoștințe de clinică medicală, neurologie, farmacologie și altele, cărora li se adaugă și tehnicile de recuperare. Acest lucru este necesar întrucât fiecare caz este special și necesită o adaptare în funcție de cum se prezintă.
De asemenea, trebuie luat în calcul faptul că specializarea pe fizioterapie nu presupune doar parcurgerea celor 6 ani de facultate și eventual, un posibil doctorat în acest sens, ci o continuă învățare și muncă pentru tot restul vieții. Fizioterapia este o latură în continuă evoluție și dezvoltare, iar fiecare medic specialist trebuie să învețe cum să își adapteze metodele de lucru în favoarea pacientului.
6. Î: Ne puteți povesti cum decurge o zi normală cu pacienții?
R: După cum spuneam la una din întrebările de mai devreme, interacțiunea mea cu pacienții se prelungește pe perioade cuprinse între 3 luni și chiar 3 ani. În aceste condiții, pentru o mai bună interacțiune și pentru o terapie continuă și mai eficientă, optez pentru internarea pacienților.
Patologia cu care mă confrunt este de cele mai multe ori paralizia sau paraplegia, animalele necesită igienă și atenție sporită.
Din perspectiva mea, o zi normală cu pacienții nu presupune doar aplicarea tratamentelor și combaterea afecțiunilor de care suferă, ci și asigurarea hranei, a igienei corporale prin spălări de mai multe ori pe zi, curățenia spațiului de lucru, precum și a bunăstării pacienților prin plimbări și joacă.
Ziua de regulă este lungă, plină de provocări cu pacienții de la clinica medicală și de la fizioterapie, dar și cu activitatea de la farmacie. Cu toate acestea, reușesc să îmi îndeplinesc datoria zi de zi fiind motivată de dragostea pentru animale.
7. Î: Ne puteți relata un caz care care v-a rămas în memorie?
R: Cu toate că reușesc să îmi amintesc de toți pacienții cu care am interacționat, îmi amintesc de un caz recent care m-a impresionat.
Este vorba despre un câine, mascul, pe nume Ozzy. Acesta a ajuns sub supravegherea mea în urma unei intervenții chirurgicale pentru remedierea herniei de disc. Ozzy a fost sub tratament o perioadă îndelungată de timp, fapt care l-a determinat să devină bodyguard-ul meu.
De fiecare dată când mă vedea începea să latre de bucurie, să alerge în jurul meu, iar când avea ocazia, evada pe holul facultății pentru a mă căuta. S-a întâmplat de câteva ori să îl găsesc în capătul opus al clădirii, suferind pentru că nu mă aflam pe lângă el. În cele din urmă, după o perioadă lungă de tratament și recuperare, Ozzy a fost capabil să meargă și să alerge pe propriile picioare.
8. Î: Ce sfat/sfaturi le puteți oferi studenților la medicină veterinară?
R: Îi sfătuiesc pe actualii studenți să încerce cât mai mult să se implice în practica din facultate sau de la clinicile private pentru a-și da seama cât mai repede de latura pe care o vor aborda în viitor. De asemenea, este important să fie conștiincioși privind prezența la cursuri și laboratoare pentru că formarea din facultate este esențială pentru această profesie.Workshop-urile, congresele și conferințele sunt un mare plus!
În același timp, îi sfătuiesc pe studenți să se bucure de anii de studenție, să-și petreacă timpul cu prietenii sau colegii cât mai mult pentru că lucrurile se complică ulterior.
9. Î: Ce planuri de viitor aveți?
R: Îmi doresc să rămân pe această latură, însă să mă pot dezvolta din punct de vedere al cunoștințelor și al metodelor de lucru. În plus, vreau să învăț să am echilibru și stabilitate în tot ceea ce fac și să găsesc timp și pentru mine.
Interviu editat de: Moraru Ioana Mădălina
1. In what year did you graduate?
A: I was part of the 2008-2014 promotion.
2. What made you choose this profession? What’s your favourite part of it?
A: I’ve been interacting with animals ever since I was a child, having been encouraged by my parents to do so. They truly wanted to teach me to empathize, protect and love animals in this way. This is, in fact, how my desire to study Veterinary Medicine and to work in this vast field, peppered with many ups and downs, has come to life.
The most beautiful part of this profession is the interaction with the patients with which, even though they arrive, for the most part, in a really poor health state, you get used to or which can even get very close to your heart. I admit, in the specific field that I work in, I get to see patients for 3 months up to 3 years. In other words, I remember each case very well and that makes my joy when I see them succeed even bigger.
3. What were the steps you took after graduating?
A: Despite the fact that for my bachelor thesis I interacted with the Reproduction and Reproduction Pathology line of study, I opted for Doctoral studies at the Semiology and Medical Pathology subject at Faculty of Veterinary Medicine Iași. In this case, Professor Solcan Gheorghe guided me to the specialty that I am working in now, Physiotherapy and Recovery.
During the doctorate, I’ve been given the opportunity to work at the faculty’s Pharmacy, where I still work in parallel with Physiotherapy.
I finished my doctorate in 2018, with a thesis on Physiotherapy and Recovery, and in 2020 I wrote my first book, “The Applications of Physiotherapy in the Diseases of the Locomotor Apparatus in Carnivorous Pets”.
4. What made you specialize in Physiotherapy? Could you tell us more about your passion for it?
A: As I was saying earlier, the road to this choice was pretty difficult.
To get here, to Physiotherapy and Recovery, I first had to go through the 6 years of faculty, during which you study a bit of everything, to elaborate a bachelor thesis which meant I had to perform surgeries on pets for different neoplastic processes, and, in the end, get my master degree in the line of farm animals. What I mean by all this is that I’ve tried a bit of everything before I chose the path I’m on now.
Professor Solcan Gheorghe was the one who guided me on it at the start of my Doctoral studies, and once I’ve interacted with this line of study, I’ve come to love my work.
On most occasions, the animals that end up on my hands, are those which are given minimal or even no chance of recovery. My purpose is to get each animal that is carried through my door back on its feet and capable at walking on its own.
5. If a vet student or graduate is passionate about this branch of Veterinary Medicine would like to specialize themself in this field, what should they do?
A: My opinion is that if a student is passionate about this, first of all, they should seriously consider the work that Physiotherapy demands. Then, it is important that the student doesn’t find abnormal that they have to take a very hands-on approach and put themselves in direct contact with some unpleasant things.
A Physiotherapy specialist must have knowledge in the fields of Clinical Medicine, Neurology, Pharmacology and so on, to which we add recovery techniques. This is compulsory, as each case is special and needs to be adapted depending on how it presents itself.
Also, it is important to note that specializing in Physiotherapy isn’t only about going through the six years of bachelor studies and eventually a potential doctorate, but continuous study and work for the rest of one’s life. Physiotherapy is an ever-evolving and ever-developing branch, and each specialist must learn how to adapt their methods to benefit the patient.
6. Could you tell us how a normal day with the patients goes?
A: As I answered to one of the previous questions, my interactions with the patients is a prolonged one, between three months and three years. Under these conditions, for a better interaction and for a more efficient continued therapy, I opt to hospitalize them.
The pathologies I encounter most are paralysis or paraplegia, and these animals require increased hygiene and care.
From my point of view, a normal day with the patients doesn’t only mean applying treatments and helping them fight their afflictions, but also making sure they have enough food and nourishment, that they maintain proper hygiene through multiple daily baths, that the workspace is always clean, and we must not forget about the patients’ wellbeing, which means walking them around and playing with them.
The workday is usually long, full of challenges regarding the Clinical Medicine and Physiotherapy patients, but it’s also long because of the work I have at the Pharmacy. Even so, I manage to fulfil my everyday duties motivated by my love for animals.
7. Could you tell us about a case that’s stuck in your mind?
A: Although I remember all the patients I’ve encountered, there is a recent case that really impressed me.
It’s about a dog, male, named Ozzy. He remained in my care following a surgery for curing his herniated disc. Ozzy was under treatment for a long time, which determined him to become my bodyguard.
Every time he saw me he would start joyfully barking, running around me, and whenever he had the chance he would escape on the halls of the faculty looking for me. I found him in the opposite end of the faculty on a few occasions, suffering because I wasn’t with him. In the end, after a long period of treatment and recovery, Ozzy was capable of walking and running on his own legs.
8. What advice would you give Veterinary Medicine students?
A: I advise the current students to try to get involved as much as possible in practicing at either the faculty or in private clinics to figure out the specific path they want to follow as early as possible. Also, it’s important for them to attend the lectures and labs, because learning skills and getting plenty of knowledge during the faculty is essential for this profession. Workshops, congresses and conferences are a big plus!
At the same time, I advise the students to enjoy these years and to spend a lot of time with their friends or colleagues, because things get complicated later on.
9: What are your plans for the future?
A: I want to keep working in the line of Physiotherapy and Recovery, but while enhancing and updating my knowledge and techniques. I also want to learn to balance things out and have stability in everything I do, while finding time for myself, as well.
Interview edited by: Moraru Ioana Mădălina
Comments