English translation BELOW
1. Care este promoția în care ai terminat?
2019.
2. Ce te-a determinat să alegi această profesie? Care este partea ta preferată în această meserie?
Voiam să lucrez în domeniul medical, dar oamenii sunt creaturi *conștient* scârboase, pe când animalele se comportă ca niște animale pentru că asta e natura lor. Partea preferată este atunci când revine un client și văd că nu mai are problema pentru care a venit inițial.
3. Unde lucrezi acum?
Medivet, în Liverpool
4. Ești mulțumit de câștiguri? Ți-ai fi dorit altceva? (cât ești de mulțumit din punct de vedere profesional, work/life balance)
Sunt destul de mulțumit de câștiguri. E abia primul an, iar salariul va crește în următorii ani. Pe măsură ce acumulez mai multă experiență/specializări, pot cere mai mult.
Mi-aș fi dorit cazuri mai diversificate. Lucrez de 6 luni aici și nu am văzut cazuri de parvoviroză, babesioză sau alte treburi care în România umpleau cabinetele. Aici se bazează mult pe prevenție, deci boli de genul nu prea întâlnești, ceea ce e bine pentru animale, dar rău pentru mine pentru că nu acumulez experiență.
Sunt destul de mulțumit de ce mi se oferă, având în vedere că lucrez în domeniu, în cabinet, cu animale pe care le țin vii. Firma se ocupă de antrenamentul nostru prin organizarea de workshop-uri aproape lunare pentru care ei plătesc transportul cu trenul (care e foarte scump) sau benzina, dacă vrei să conduci până în orașul unde e ținut (de obicei Londra, dar am fost și la sediul Bayer în Reading pentru dermatologie; trebuia să merg la Boehringer-Ingelheim din Bracknell pentru cardiologie, dar a apărut Coronavirusu’), cazarea în caz că e nevoie (eu stau în Londra la un amic, dar în Reading mi-au plătit o cameră la un hotel); acolo ai gustări și prânz oferit tot de ei. Practic vorbind, te plătesc să înveți. Mai au și training-uri online pentru care alții plătesc. Te uiți la niște filmulețe, dai un test scurt la final și primești certificat după fiecare, exact ca și la cele fizice.
Ce nu îmi place aici e cât de ușor eutanasiezi un animal. Majoritatea sunt pacienți bătrâni care trebuiau eutanasiați cu mult înainte din punct de vedere medical, dar propietarii îi mai țineau. În schimb am avut animale cu treburi care se puteau evita sau “repara”, doar că erau groaznic de scumpe. Aici au asigurare, dar nu toți. Am avut și cazuri mai nefericite, dar nu întâlnești des asta.
Problema cu work/life balance e că lucrez 10 ore pe zi, de la 9 la 19, deci nu prea ai timp de altele dacă stai departe. Acum stau aproape, deci ajung repede acasă, doar că nu am cu cine ieși. Lucrez 4 zile pe săptămână cu o sâmbătă la 3 săptămâni, deci aș avea timp de alte treburi. În primele 3 luni am lucrat 5 zile pe săptămână, fără sâmbete.
5. Cum ai ajuns acolo?
Când eram în liceu, voiam să lucrez în Noua Zeelanda, Canada sau Irlanda pentru că îmi place verdele. În primele două țări nu avem voie să lucrăm pentru că nu ni se recunosc studiile, iar în Irlanda nu m-am dus pentru că ești slab plătit (am o colegă irlandeză care mi s-a plâns). Am ales UK pentru că știu engleza și nu vreau să învăț altă limbă. Ăsta e cel mai serios motiv. Sora mea lucrează în Olanda și aș fi putut sta acolo, dar limba lor sună ca o înregistrare cu o persoană care se îneacă dată pe reverse.
Am ajuns să lucrez în Liverpool pentru că e cel mai aproape de Preston, unde am fost cazat de niște prieteni. Medivet nu are clinici în Preston, deci a trebuit să fac naveta (cu mașina oferită de firmă, motorina platită tot de ei) – 100 de mile zilnic (160 km), timp de 5 luni, dar apoi m-am mutat.
Vara trecută am depus CV la Vets4Pets pentru căștiam că au cabinete în Preston, deci aș fi putut sta cu prietenii mei. Au răspuns după 2 săptămâni, apoi am stabilit o zi pentru interviu telefonic. În ziua respectivă nu m-au sunat, i-am sunat eu a doua zi și am reprogramat. Au făcut asta de 4 ori, iar până la urmă mi-au zis să vin la interviu acolo dacă vreau ceva sigur sau să mai aștept mail. Nu am mai primit mail. Apoi am aplicat la IVC care mi-au răspus în câteva zile, dar mi-au zis că nu au nimic în zona Preston și nici în împrejurimi. Apoi am aplicat la Medivet, la care mi s-a spus să NU MERG ORICE AR FI, dar nu aveam altceva. Au răspuns a doua zi, am programat interviu, m-au sunat fix la ora la care au spus, am discutat 30 de minute și m-au invitat la interviu fizic într-o zi în care vreau eu. Am ajuns în UK, am mers la interviu, seara am primit contractul pe mail, peste o săptămână lucram.
Pașii pe care îi poți urma: după ce ai terminat cu licența, începi să strângi actele. Pe site-ul RCVS ai lista completă. Îți trebuie:
pașaport valabil 5 ani (deci nu temporar), al meu expiră la anul, deci nu trebuie să îți faci unul nou;
o poză;
adeverință de diplomă de la facultate, traducere legalizată;
letter of good standing de la secretariat (au un template pe care îl completează cu numele studentului și decanul semnează) – scanezi tot și trimiti la RCVS;
Trebuie săle plătești și o taxă care e jumătate din taxa anuală (la mine a plătit Medivet după ce a expirat prima plătită de mine) VERIFICA SITE-UL RCVS pentru că e posibil sa fi uitat ceva sau să fi modificat ei;
bilet de avion, borcanul cu zacuscă, șosete și ajungi acolo, gata.
Nu m-a ajutat absolut nimeni. Nu a trebuit să fac cursuri speciale. La interviu au vrut să verifice dacă știu engleză. M-au întrebat despre poliuro-polidipsic (e plin aici), medicație antiinflamatorie nonsteroidiana (ei le zic NSAIDs și se referă în special la Meloxicam – Metacam la ei), apoi de ce ar avea un pacient mucoase palide. Practic vorbind cazuri dese, tratament des folosit, cazuri urgente. Ai răspuns corect când le spui ce vor să audă, dar important e cum se aude, adică trebuie să vorbești mult, corect, fluent și energic.
Eu am avut licența pe poliuro – polidipsic, deci am avut noroc, dar de Meloxicam nu mai auzisem până atunci și de mucoase palide ziceam doar hemoragie sau hipotermie (răspunsul corect era 50+ cazuri), dar explicam la ce mă gândeam și dacă îmi zicea el o boală și vorbeam mult despre ea, demonstram că știu să port o conversație.
Nivelul de engleză e destul de important pentru că ai să vorbești cu clienții. Când ai să ajungi dr. House, ai să poți să primești doar animalul; colegii tăi sunt britanici care îți spun „u’ve `ad maccies for brekkie, innit?”, deci trebuie să știi să vorbești și să înțelegi limba. (te întreabă dacă ai mâncat de la Mc la micul dejun).
Dacă poți să citești Harry Potter în engleză, nu o să ai probleme să discuți cu ei.
Uita-te la un documentar de David Attenborough fără subtitrare în română, iar dacă înțelegi tot ce spune, nu ai probleme. Engleză ca a lui nu ai să întâlnești, din păcate.
6. Te-ai adaptat greu? Ți se pare că erai tratat altfel decât ceilalți?
Am lucrat două veri în America, deci eram obișnuit cu o viață total diferită, doar că de acolo știam că mă întorc în 3 luni, deci era altă senzație. Mi-a fost greu la început pentru că erau banii diferiți si transformam totul în lei. Când a trebuit să plătesc 80 de lei pentru o încărcare pe o lună cu 12 GB de internet și minute/mesaje doar pe Anglia, m-a durut puțin la suflet, dar m-am obișnuit acum și-mi spun că 1 lira= 1 leu, deci nu e mult 15 lire. Acum îmi e dor de chestii sărate din România. Ăștia au numai foietaj cu carne tocată (wleach) sau chips-uri (aici se numesc crisps). Atât. Nimic altceva. Am găsit magazine ale polonezilor și mi-am luat ca Haplea de toate. (Mmmm borș de la Olimpia)
Nu simt că sunt tratat diferit pentru că majoritatea lead vets de aici (veterinari seniori), sunt români sau alte naționalități, deci cam greu. TOATĂ lumea cu care lucrez se comportă frumos cu mine.
Clientii nu prea își dau seama că sunt român, dar cred că sunt spaniol sau american din cauza accentului.
7. Dacă te-ai putea întoarce în timp, ce sfat ți-ai da?
Lucrează în IT
Prinde manualitate, nu cum să verifici dacă oul plutește
Numerele de la lotto sunt 6 23 10 12 26 42
8. Ce ți-a lipsit cel mai mult pe perioada stundeției? Profesional vorbind.
Posibilitatea să îmi formez mâna. Aici am pus o branulă pentru prima dată, am luat sânge pentru întâia oară. În România am făcut 3 injecții la chirurgie (mulțumesc Dr. Diana Busuioc că mi-ai pus seringa în mână) și am ținut animale la Medicală să nu sară de pe masă.
9. Ce sfat le dai actualilor studenți?
Medicală și Chirurgie. Cât mai multă manualitate. Informațiile le citești în tren.
La interviul de la telefon zâmbiți. Stiu că sună stupid, dar mi s-a recomandat asta și am testat cu 3 persoane diferite și toți mi-au spus că par „energetic, pozitiv și fericit”. La interviul face to face zâmbiți si uitați-vă direct în ochii persoanei din față. Dacă ați ajuns acolo, ei știind că veniți din altă țară, 75% locul vă este asigurat, deci fiți calmi, întrebați și voi chestii la final ca să nu aveti surprize. (eu am întrebat direct „ Mie mi s-a recomandat să merg oriunde altundeva numai nu la Medivet, de ce credeți că mi-ar spune așa ceva?”)
Învățați să vă faceți de mâncare. Dacă stați cu părinții în Iași sau cu cineva care vă face de mâncare sau comandați mereu sau știți să faceți cartofi prăjiți și apă fiartă, aici veți mânca numai prostii. Nu vă mai trimite nimeni pachet de acasă. Gata cu sacoșele de rafie pe tren.
10. Ce planuri de viitor ai?
Să învăț cât mai multe lucruri, poate o specializare pe ceva, dar încă nu stiu pe ce; să călătoresc, poate întâlnesc pe cineva într-o stație de autobuz.
Pentru a afla mai multe informații despre clinica Medivet și oferta de lucru, apasă AICI.
1. Hello, Costin! When did you graduate?
Hello! I graduated in 2019.
2. What made you choose this profession, and what is your favourite part of it?
I wanted to work in medicine and, as I am not very fond of people, I decided to work with animals. The best part is when an owner returns to the clinic and his pet is cured of his initial problem.
3. Where do you work now?
I work at Medivet, in Liverpool.
4. How satisfied are you regarding your professional life, salary, and work/life balance? Would you have ever wished for something else?
I am quite content of my salary. It is only my first year here, and the salary will increase over the next years, as I aquire more experience and as I will be able to do more specialized stuff.
I would have wished for a more diverse caseload. I have been working here for the past 6 months, and I still haven’t seen any cases of parvovirosis, babesiosis or other conditions that filled the practices in Romania. They are more focused on preventionhere in the UK, so you don’t get to see much of those, which is great for the animals, but not that great for me because I don’t gain much experience this way.
I am satisfied of what I am offered, due to the fact that I work in a veterinary practice and I get to hold live animals in my hand. The company is responsible for our training by organizing workshops almost on a monthly basis, and they also pay our travel expenses – train tickets (which are quite expensive) or gas money, if you want to drive to the place where the workshop is held (usually London, but I’ve also been to the Bayer HQ in Reading for dermatology, and I should have gone to the Boehringer-Ingelheim in Bracknell for cardiology, but then came the coronavirus), and accomodation in case you need it (I stayed at a friend in London, but in Reading they payed for a hotel room), plus you also have snacks and lunch provided. Long story short, they pay you in order for you to learn. They also have online traineeships, for which other people have to pay. You watch some videos, you take a short test and in the end you are awarded a certificate.
What I don’t like here is how easy it is to put animals to sleep. Most of them are old pacients that should have been put to sleep a long time ago, but the owners decided to keep them alive for as much as possible. The thing is that there are also pacients with conditions that could have been taken care of, only that the treatment was too expensive, and the owners didn’t have an insurance. I’ve also had some unfortunate cases, but not that often.
The problem with work/life balance is that I work for 10 hours a day, from 9 am to 7 pm, so you don’t have much time to do anything else, especially if you have a long commute to do. Now I stay closer and I get home more quickly, but I don’t have any people to go out with. I work for 4 days a week, and I do one Saturday every 3 weeks, so in theory I should have time to do other things. During my first 3 months I worked for 5 days a week, with no Saturdays.
5. How did you get there? (Where did you hear about it, how hard it was and what knowledge did you need)
While I was in highschool, I dreamed of working in New Zealand, Canada or Ireland because I like their green scenery. However, our studies are not equivalent in the first two countries, and I didn’t go to Ireland because the salary was low (I have an Irish co-worker that complained to me about this). I chose the UK because I already spoke English and I didn’t want to learn another language. My sister works in The Netherlands, but unfortunately that language sounds to me like someone choking, put on reverse.
I got to work in Liverpool because it’s closest to Preston, where I first stayed at some friends. Medivet doesn’t have any practices in Preston, so I had to commute (with a car offered by the company and the gas money also paid by them) 100 miles (160 km) a day, for 5 months, after which I moved.
Last summer I applied at Vets4Pets because I knew they had some practices in Preston, so I could have stayed at my friends. They replied after 2 weeks and then we set up a phone interview on one of the next days. They didn’t call me that day, so I called them back the day after and we rescheduled. We did this for 4 times, after which they told me to either come to the UK if I want something certain, or to wait for an email. I didn’t receive any email, so I applied at IVC, which answered in a few days and told me that they don’t have any practices in Preston area or even nearby. I then applied at Medivet, which I was adviced not to apply to, but I didn’t have anything left to do. They replied the next day, we scheduled an interview and they called me at the exact time we scheduled, we talked for about 30 minutes and then they invited me for a “face to face” interview, anyday I want. I got in the UK, went to the interview and by the evening I was sent the contract. One week later I was already working.
The steps you need to follow:
-after you graduate, you start collecting the documents. You have the complete list on the RCVS website. Mainly, you need:
a valid passport (for 5 years, so not a temporary one) – mine expires the next year, so you don’t need to get a new one if you already have it.
certificate of your graduation diploma, translated and legalised
letter of good standing from the secretariate (they have a template where they fill up your name and then the Dean signs it) – you scan everything up and you send it to RCVS
you have to pay a tax that is half the annual fee (mine got paid by Medivet, after the first one, paid by me, expired) CHECK THE RCVS WEBSITE, because you have all the info there.
plane ticket, the jar of zacusca, your socks and you’re ready to rock and roll
I wasn’t helped by anyone and I didn’t have to take special classes. During the interview they wanted to see if I speak good English. They asked me about poliuro-polidipsic syndrome (there are a lot of these cases here), NSAIDs – especially Meloxicam, or Metacam, the one they use, then they asked me why would a pacient have pale mucous membranes. All in all, often seen cases, often used treatment and emergency cases. You tell the right answer when you say what they want to hear, but it’s important how they hear it, because you need to talk a lot, fluently, correctly and energetically. I got my thesis on poliuro-polidipsic syndrome, so I was a bit lucky, but I hadn’t heard of Meloxicam before. The thing is that if they spoke about a condition, I had to talk a lot about it in order to prove that I know how to have a conversation.
The level of English is important because you need to speak with the owners. When you will be sort of a dr. House, you will be able to receive only the pacients, but untill then you have those British colleagues that ask you whether „u’ve `ad maccies for brekkie, innit?” (Translator’s note: “you’ve had McDonald’s for breakfast, isn’t it?”). If you can read Harry Potter in English and watch a David Attenborough documentary without subtitles, you’ll mostly have no problem in speaking with them.
6. Did you have any problems in adapting to the new environment? Do you feel that you are treated differently from the others?
I worked in the USA for two summers, so I was used to a totally different life, only that in the US I knew I would eventually come home after 3 months. I found it quite challenging in the beginning, because I used to convert everything into RON. When I had to pay 80 lei for a 12GB internet and minutes+messages recharge, it hurt, but I got used by telling to myself that 1 pound = 1 leu, so it’s not more that 15 pounds. I really miss those salty Romanian stuff. Here, they don’t have but some minced meat pastry (wleach) and crisps. That’s it, nothing else. However, I did find a Polish shop where I spoiled myself with everything, including Olimpia borsch.
I don’t feel like I’m being treated differently because most of the lead vets here are Romanians or other nationalities, so it’s not a problem. EVERYBODY that I work with treats me nicely.
The owners can’t quite tell that I am Romanian, and they think that I am Spanish or American due to my accent.
7. If you could get back in time, what advice would you give to yourself?
work in IT (sic)
practice a lot
the lottery numbers are 6, 23, 10, 12, 26 and 42 (sic)
8. What did you miss the most during your studies (from a professional point of view)?
The ability to gain practical skills. Here in the UK it was the first time I put an IV and drew some blood. In Romania I did only about 3 injections (thank you Dr. Diana Busuioc for putting the syringe in my hand).
9. What advice would you give to the current students (what should they be more focused on)?
Smile during the telephone interview. I know it sounds stupid, but this is what I have been advised, and I tested it with 3 different people and they all told me that I seem “upbeat, positive and happy”. During the face to face interview, smile and look the other person into the eyes. If you managed to get there, being from another country, your job is 75% secured, so stay calm and ask questions in the end so you don’t have any surprises (I asked directly: “I’ve been advised not to go to Medivet, why do you think they would tell me that?”)
Learn how to cook. If you are used to someone else cooking or ordering food, and you only know how to make french fries and boiled water, you will only eat junk here. Nobody is going to send you food from home.
10. What are your plans for the future?
I want to learn as much stuff as I can, maybe specialize on something, but I don’t know specifically on what yet, travel a lot and maybe meet someone in a bus station.
Comments