top of page
Search
Writer's pictureAsociatia Studentilor Veterinari Iasi

Interviu cu un medic veterinar din Paris, Franța


 

English translation BELOW!


 


1. Care este promoția în care ați terminat?


Promoția 2001-2007


 

2. Ce v-a determinat să alegeți această profesie? Care este partea dumneavoastră preferată în această meserie?


Am ales această meserie pentru că iubesc animalele și pentru că intrasem la taxă la facultatea de engleză- geografie. Partea preferată este că nicio zi nu seamănă cu alta. Ești stimulat mereu să devii mai bun și să știi mai multe. The thrill of the action.


 

3. Unde lucrați acum?


Lucrez la o clinică privată din sudul Parisului.


4. Cum ai ajuns acolo?


Am ales Franța pentru că aici era viitoarea mea familie. Am făcut o lună de stagiu într-o clinică ca să mă obișnuiesc cu ritmul, cu limba franceză și cu operațiile chirurgicale curente. Am schimbat clinicile până când am considerat că am un program decent, nu mai fac urgențe, sunt plătită corespunzător și lucrul în echipă este constructiv.


Pașii pe care i-am urmat când am ales să plec în Franța:


- Diploma tradusă și legalizată

- Certificat de naștere tradus și legalizat

- Asigurare socială

- Completarea unei cereri pe site ul Ordre de vétérinaires

- Cazier, pe care îl găsești pe site ul oficial, contra valorii de 1 euro. Poate acum e mai scump, eu am plătit acum 6 ani.


Angajatorul cere CV-ul în franceză. Cazarea e complicată dacă nu ai contract de muncă, așa că este bine dacă angajatorul îți poate oferi această facilitate. E bine de discutat pe Skype cu ei și despre cazare. Multe clinici au o cameră și o baie disponibilă, separat.

Cunoștințe necesare: medicină veterinară și limba franceză.


Nu este greu să lucrezi într-un cabinet, greu este să te ridici la anumite standarde sau să reziști presiunii. M-a susținut foarte mult soțul meu, fiind și el medic veterinar. Am făcut cursuri de limba franceză la Centrul Cultural Francez, timp de 6 luni.


Te prezinți la interviu pentru evaluarea nivelului limbii franceze și, respectiv, al cunoștințelor medicale, te întreabă ce știi, dar nu îți dau niciun test și nici nu ești obligat nici să dai vreun test de limbă franceză pentru un anumit nivel. După ce ai toate actele pentru ordin, îți aștepți confirmarea și numărul de ordine. Ai un rendez-vous cu un reprezentant al Ordinului care evaluează din nou nivelul de cunoaștere al limbii franceze și dacă ai reținut și înțeles codul deontologic. Odată parcurse aceste etape, ești în câmpul muncii. Foarte important este să devii autonom cât mai rapid posibil. Conferințele și workshop-urile le faci pentru că trebuie, unele sunt gratis, oferite de laboratoare/firme, altele le plătești tu, altele ți le oferă angajatorul.

Posturile disponibile le găsiți pe vetojob.fr


 

5. V-ați adaptat greu? Vi se pare că erați tratat altfel decât ceilalți?


M-am adaptat rapid. Ești tratat la nivelul la care ești. Sunt foarte mulți străini. Unii francezi sunt rasiști, dar în momentul în care ai un anumit nivel de pregătire, nu te interesează aspectul acesta. Îți faci meseria complet și responsabil, fără reproș.


 

6. Dacă v-ați putea întoarce în timp, ce sfat v-ați da?


Ce sfat mi-aș da? Să citesc din cărți de medicină veterinară în engleză sau franceză.


 

7. Ce v-a lipsit cel mai mult pe perioada studenției? Profesional vorbind.


Pe perioada studenției mi-a lipsit motivația. Am făcut practică suficient dar nu m-am motivat cât mi-aș fi dorit.


 

8. Ce sfat le dați actualilor studenți?


Studenții să fie motivați, să-și cunoască interesul, să devină medici excepționali. Singurele materii care nu mi-au servit au fost biologia plantelor și semestrul de agricultură. Restul sunt foarte importante, în funcție de ramura medicinii aleasă.


 

9. Ce planuri de viitor ai?


Să devin mai bună pe dermatologie, poate un rezidențiat și pe imagistică.

 



1. Hello, Ramona! When did you graduate?

Hello! I graduated in 2007.

 

2. What made you choose this profession, and what is your favourite part of it?

I chose this profession because I love animals and also because I was admitted on tax at the Faculty of English-Geography. The best part is that every day is not the same. You are always stimulated to become better and know more things. +There is the thrill of the action

 

3. Where do you work now?

I am working at a private practice just South of Paris.

 

4. How did you get there? (Where did you hear about it, how hard it was and what knowledge did you need)

I chose France because this is where my future family was. I did one month of internship in a practice in order to get used to the rhythm, the French language and the current surgical procedures. I switched practices until I considered that I have a decent schedule, I don’t do ER, I am appropriately paid and there is a constructive teamwork.

The steps I had to take when I chose to go to France:

- graduation diploma, translated and legalised

-birth certificate, translated and legalised

-social insurance

-fill up a form on Ordre de Vétérinaires’ website

-proof that you don’t have a criminal record – you find it on the official website, I paid 1 euro for it 6 years ago, but it may be more expensive now.

The employer requires a CV in French. Finding accomodation is complicated if you don’t have a contract of employment, so it’s better if the employer provides you with a place to stay. It is better to discuss with the employer on Skype aboutit. A lot of clinics have a room and a bathroom available separately.

Knowledge needed: veterinary medicine and French language.

It is not that hard to work in a practice, but it is hard to raise to some expectations and cope under pressure. I was very much supported by my husband, who is also a vet. I did some French language courses at the French Cultural Centre for 6 months.

Regarding the job interview, you are assessed on your knowledge of French and, of course, on your knowledge of veterinary medicine, they ask you what you know, but you don’t have to take any test, and you’re not supposed to take a French knowledge test for a certain level either. After you have all the documents required by the Ordre de Vétérinaires, you wait for your validation and your serial number. You then have a rendez-vous with a representant of the Ordre, who asseses your language level once again and checks if you remember and understand the code of conduct. Once you have gotten through all these steps, you are ready to start working. It is very important to become self-sufficient as soon as possible.

You have to attend conferences and workshops, some of them are free, offered by laboratories or companies, others are offered by the employer and for others you have to pay by yourself.

 

5. Did you have any problems in adapting to the new environment? Do you feel that you are treated differently from the others?


I adapted quickly. You are treated according to your level. There are many foreigners. Some of the French are a little racist, but when you have a certain level of knowledge, you don’t care about this. You just have to do your job completely and responsibly, flawless every time.

 

6. If you could get back in time, what advice would you give to yourself?

I would tell myself to read more veterinary books in English or French. It really helps.

 

7. What did you miss the most during your studies (from a professional point of view)?

During my studies I often had a lack of motivation. I did some practice as a student, but it didn’t get as much motivation as I would have wanted.

 

8. What advice would you give to the current students (what should they be more focused on)?

Be motivated, know your interest and become exceptional doctors. I can say that I never used any knowledge of Agriculture and Plant Biology, but each of the other subjects are very important for the medical branch that you choose.

 

9. What are your plans for the future?

I want to get better on dermathology, maybe even a residency, and also on diagnostical imaging.

 

962 views0 comments

Comentários


Post: Blog2_Post
bottom of page