ENGLISH BELOW
1. Î: Care este promoția în care ați absolvit?
R: Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Iași în anul 2012.
2. Î: Ce v-a determinat să alegeți această profesie? Care este partea dumneavoastră preferată în această meserie? Dar ce vă displace?
R: Mi-am dorit să fac medicina veterinară de pe la 12 ani când am „lucrat” la un Pet-shop și am rămas foarte plăcut impresionat de personalitatea domnului doctor Andi Vasiliu. Probabil, datorită dumnealui și a admirației față de activitatea sa sunt acum medic veterinar. Pe atunci nu știam că există medicină veterinară în Iași, însă am rămas cu această opțiune până la finalizarea liceului, apoi am depus dosarul la FMV Iași, fiind și singura opțiune.
Partea cea mai frumoasă a acestei meserii este însăși medicina. În plus, lucrul cu animalele oferă provocări la fiecare pacient din motivele bine cunoscute: faptul că nu vorbesc, iar patologiile diferă în funcție de specie și uneori rasă. Un alt avantaj este faptul că, în ultimii ani de când profesez, am simțit că medicina veterinară în România a beneficiat de o explozie de informație, cursuri, workshopuri și congrese care au oferit noi oportunități în practica veterinară.
Nu pot spune că îmi displace ceva anume. Ca în orice domeniu, există lucruri plăcute și mai puțin plăcute, însă încerc să depășesc micile probleme pe care le întâlnesc în mod curent și să urmăresc scopul pentru care vin zilnic la clinică.
3. Î: Care au fost pașii pe care i-ați urmat dupa terminarea facultății?
R: După cum spuneam, în 2012 am absolvit FMV Iași. Deja făceam practică și voluntariat în mod curent în cadrul serviciului de Radiologie încă din anul IV, iar tema de licență o aveam la Semiologie în domeniul cardiologiei veterinare, aceasta fiind aleasă și propusă de către domnul profesor Vasile Vulpe. Licența și cazustica pe care am adunat-o în radiologie și clinica medicală mi-au stârnit un interes pentru cardiologia veterinară astfel încât, după finalizarea studiilor, m-am înscris pentru un loc la doctorat la Semiologie și Patologie Medicală. Evident, am continuat studiile doctorale tot în domeniul cardiologiei. În primul an de doctorat am colaborat cu doamna dr. Diana Mocanu, dumneaei fiind atunci încadrată pe un proiect postdoctoral, iar în anul al 2-lea am beneficiat de un stagiu Erasmus de 4 luni la Facultatea de Medicină Veterinară din Napoli (după care m-am întors pentru încă 2 luni). Astfel am beneficiat de un training intensiv în cardiologia veterinară, dar și de ajutorul colegilor din Napoli care ne-au donat un ecograf uman cu configurație pentru examen cardiologic pe care l-am trimis la Iași prin curier (țin să menționez că aparatul cântărește aproximativ 100 kg). Întors din stagiul Erasmus, cu ecograf „nou”, am început să examinez câ mai multe animale ziua, iar seara rămâneam în clinică pentru a învăța setările aparatului și măsurătorile pe care trebuia să le știu atunci când făceam ecocardiografii. Tot în perioada doctorală, mai exact în anul 2013, domnul profesor Vasile Vulpe împreună cu noi, doctoranzii, a înființat Asociația Română de Diagnostic Imagistic Veterinar (ARDIV) cu ajutorul căreia am avut șansa unică de a cunoaște lideri de opinie la nivel național și internațional și de a relaționa cu foarte multe persoane din domneul imagisticii, cardiologiei veterinare și nu numai. Mai mult, ARDIV mi-a ofeit ocazia de a deveni cunoscut prin prezentări la congrese, conferințe și workshopuri pe care le-a organizat. Cu datele adunate de la pacienții pe care i-am cosultat de-a lungul timpului, am început să scriu lucrări științifice, inițial publicate la nivel național, sau comunicate în congrese și conferințe, iar apoi, în jurnale internaționale cu înaltă vizibilitate.
Consider că perioada doctorală a fost una de referință atât pentru experiența de clinică, dar și pentru dezvoltarea personalității, pentru lucrul în echipă și mai ales pentru obținerea unor competențe didactice și de cercetare.
4. Î: Ce v-a determinat să alegeți cardiologia ca specializare? Ne puteți vorbi puțin despre pasiunea dumneavoastră pentru cardiologie?
R: La Iași, cardiologia veterinară a fost inițiată prin 2006 de Dr. Diana Mocanu, prin teza de doctorat privind patologia valvulei mitrale la câine. După cum am spus și mai sus, pentru mine cardiologia a început printr-o propunere pentru lucrarea de licență. În acel moment cunoșteam prea puține aspecte privind complexitatea domeniului, însă mi-am asumat responsabilitatea pentru acest proiect, iar 10 ani mai târziu putem spune că suntem aliniați la nivel European în ceea ce privește diagnosticul, managementul și terapia pacientului cardiac. Pasiunea s-a format în timp, puțin câte puțin, mai ales pe baza micilor satisfacții care nu au întârziat să apară odată cu implicarea. În decursul a unui deceniu, din 2010 când am avut primul contact cu cardiologia și până astăzi am creat un centru de referință în cardiologie, am format relații și proiecte cu colegii din domeniu la nivel național și internațional, avem în derulare studii cu diplomați în cardiologie și lucrări publicate în jurnale internaționale cu mare vizibilitate. Cu siguranță, nu ne vom opri aici și ne dorim dezvoltarea echipei atât în domeniul cardiologiei cât și al imagisticii veterinare, iar pentru aceasta, invitația este deschisă tuturor studenților și medicilor veterinari pasionați de cele două ramuri.
5. Î:Dacă un student la medicină veterinară/absolvent pasionat de cardiologie și-ar dori să se specializeze în acest domeniu, care considerați că sunt pașii pe care ar trebui să-i urmeze?
R: Studenții trebuie să știe că singura specializare recunoscută la nivel european sau american este cea de diplomat. În unele țări, colegiile medicilor veterinari oferă cursuri de specializare în anumie domenii, acestea fiind recunoscute doar la nivel național. În prezent, în România, nu există astfel de specializări, deși discuții există în această privință. Rezidențiatul în cardiologie presupune un training intensiv de 36 de luni sub directa îndrumare a unui mentor, diplomat în cardiologie, iar la final un examen prin care rezidentul devine diplomat. Prin urmare, un diplomat va avea cele mai înalte competențe în diagnostic, terapie și chirurgie cardio-vasculară. Trebuie totuși avut în vedere faptul că o specializare se poate face și în afara rezidențiatului. Este poate la fel de important să știi să abordezi și să manageriezi un caz de patologie cardiacă și fără titulatura de diplomat. Astfel, există multiple cursuri, workshopuri, traininguri prin care un pasionat își poate dezvolta abilitățile în cardiologie, iar pașii sunt simpli: întâi de toate este suficient un training într-un centru în care practică cardiologia, în care să acumuleze noțiunile de bază și să conștientizeze pasiunea, iar apoi, „cerul este limita”. Fiecare poate avansa în cunoștințe atât cât de mult își dorește și este dispus.
6. Î:Ce sfaturi le-ați da studentilor care se gândesc să ramână în cadrul facultății după absolvire? Există și alte variante în afară de cea a unui doctorat (internship-uri, rezidențiate)?
R: Din punctul meu de vedere, o persoană care dorește să rămână în cadrul facultății, trebuie să dețină unele calități înnăscute, iar altele dobândite. În primul rând trebuie un caracter temperat, spirit de echipă și o inițiativă sănătoasă. În ceea ce privește calităție dobândite, persoana trebuie să dețină competențe în a prelucra informația și a o transmite mai departe (trăim într-o lume a volumului de informație, iar cadrul didactic trebuie să fie la curent cu infomația, să poată selecta ceea ce este important și corect și să o transmită mai departe sub o formă logică și ușor de înțeles); tot aici, sunt importante competențele în cercetare și inovare, în a gândi critic și a putea realiza conexiuni logice. Nu în ultimul rând, trebuie pasiune pe toate planurile, atât pe filiera didactică, cât și în cea de clinică și cercetare. Din experiența proprie, stagiul doctoral este singurul care poate oferi o astfel combinație de competențe. Conform legislației în vigoare doar persoanele cu studii doctorale pot ocupa un post didactic.
7. Î: O întâmplare/caz/ situație care v-a rămas în memorie?
R: Acum vreo 2 ani, a fost adusă o pisică pe nume Sisi, de circa 7-8 ani, în urgență cu dispnee, tahipnee, mucoase cianotice (pe surt, decompensată). Din anamneză, proprietara ne-a transmis că pisica a stat toată viața cu un câine. Nu a putut separa mâncarea deoarece câinele mânca întâi mâncarea pisicii apoi pe a lui, așa că proprietara a hotărât să hrănească ambele animale cu mâncare de câine. După mulți ani, câinele a fugit, iar pisica a continuat să primească mâncare de câine. Pisica a dezvoltat în timp cardiomiopatie dilatativă nutrițional-indusă din cauza deficienței de taurină, specifică felinelor. Aceste cazuri au fost raportate în trecut, însă prevalența s-a redus odată cu echilibrarea și suplimentarea în taurină a hranei de pisici. Am povestit cazul acesta pentru că pisica s-a recuperat complet și sunt foarte rare cazurile de patologie cardiacă ce pot fi recuperate în totalitate, dar și faptul că anamneza, împreună cu o bună cunoaștere a patologiilor poate orienta diagnosticul către o teapie eficientă. În final, cu o poveste oarecum comică a proprietarului și un deznodământ fericit pisica este bine și în prezent, fiind hrănită cu mâncare exclusiv de pisici.
8. Î:Ce planuri de viitor aveți?
R: În primul rând dorim dezvoltarea cardiologiei pe plan național, împreună cu medicii din practica privată și cu studenții de la toate facultățile de medicină veterinară din țară. Ne-am propus finalizarea proiectelor actuale și începerea unor noi proiecte cu colegii de la disciplinele clinice din facultate, dar și din celelalte facultăți și din străinătate. Un alt proiect actual și care va continua în viitor este educația continuă asigurată în primul rând sub egida Facultății de Medicină Veterinară din Iași, dar și prin asociațiile de profil cum ar fi Asociația Cardiologilor Veterinari din România și Asociația Română de Diagnostic Imagistic Veterinar. La nivel local ne propunem implementarea unor programe de screening pentru anumite categorii de pacienți cu risc crescut de a dezvolta patologii cardiace, inițierea unor studii împreună cu serviciul de neurologie cu ajutorul căruia putem studia potențialul aritmiilor în varii patologii nervoase (în special epilepsia canină) și în viitor dezvoltarea unui centru de chirurgie cardio-vasculară.
Editare interviu: Adomnică Otto Adelina
Traducere interviu: Capotă Robert
Veterinary cardiology specialist! Interview with dr. Andrei Baisan
1. Q: When did you graduate?
A: I graduated from the Faculty of Veterinary Medicine in Iasi in 2012.
2. Q: What made you choose this profession? What is your favorite part of being a vet, and what are the downsides?
A: I’ve wanted to do veterinary medicine ever since I was 12 years old. I was working at a pet-shop and I was impressed by the personality of Dr. Andi Vasiliu. It’s probably because of him and my admiration of his activity that I am now a vet. Back then I didn’t even know that there is a veterinary faculty in Iasi, but I stuck with my option until I finished high school and I applied at the Faculty of Veterinary Medicine in Iasi, this being my one and only option.
The best part of my job is medicine itself. In addition, working with animals offers challenges for each patient, for the well-known reasons: the fact that they don’t speak, and that pathologies differ depending on species and sometimes even race. Another advantage is the fact that, during recent years, I felt that veterinary medicine in Romania benefited from a boom of information, through lectures, workshops and congresses, which offered whole new opportunities in veterinary practice.
I can’t say that there is something I don’t like in particular. Like in every other field, there are ups and downs, but I try to overcome the little problems that I face and think about the reason why I come to the clinic every day.
3. Q: What steps did you follow after graduating?
A: As I’ve said, I graduated from FMV Iasi in 2012. By then, I was already doing some practice and volunteering within the Radiology service (even from my 4th year), and my bachelor thesis was in Semiology, specifically in the field of veterinary cardiology (this thesis was proposed by Prof. Vasile Vulpe). This thesis and the cases that I encountered in the Radiology and Internal Medicine service really sparked my interest for veterinary cardiology, to the point that, after graduating, I enrolled for a PhD in Semiology and Medical Pathology (thus continuing my studies in the cardiology field). In my first year of PhD, I collaborated with dr. Diana Mocanu, who was doing some postdoctoral studies, and in my second year I did a 4 months Erasmus traineeship at the Faculty of Veterinary Medicine in Naples (after which I came back for another 2 months). By doing this, I benefited from the intensive training in veterinary cardiology that I received, and also from the help of my colleagues in Naples, who donated us a human ultrasound machine configured for cardiology exams, which I shipped to Iasi (it’s worth mentioning that the ultrasound machine weighed about 100 kg). Back from the Erasmus traineeship and armed with a “new” ultrasound, I started examining as many animals as I could during the day, and in the evening I would stay in the clinic and learn all the machine’s settings and measurements that I had to know while doing cardiac ultrasounds. Also during my PhD, in 2013, prof. Vasile Vulpe, together with us, the PhD students, established the Romanian Society of Veterinary Diagnostic Imaging (ARDIV in Romanian), through which I had the unique chance of meeting opinion leaders at a national and international level, and connecting with many people in the field of veterinary imaging, cardiology and more. In addition, ARDIV gave me the opportunity to become known through lectures held at the congresses, conferences and workshops that it organized. With data collected from the patients that I examined over time, I started writing scientific papers, first published at national level, or presented in congresses and conferences, and then at international level, in high-visibility journals.
I consider the time spent during my PhD to be a reference point, not only for my clinical experience, but also for my personality development, teamwork, and especially for gaining didactical and research competencies.
4. Q: What was the reason you chose cardiology as your field of work? Can you talk us a bit about your passion for cardiology?
A: In Iasi, Dr. Diana Mocanu started the work in veterinary cardiology around 2006, through her PhD thesis on mitral valve pathology in dogs. As I’ve said, cardiology came to me through a bachelor thesis proposal. Back then, I knew little about the complexity of this field, but I assumed responsibility for this project, and 10 years later we can say that we are aligned to the European standard regarding the diagnosis, management and therapy of the cardiac patient. During the course of a decade, from 2010 (when I had my first contact with cardiology) until now, we have created a reference center in cardiology, we have established relationships and projects with colleagues in the field, at a national and international level, we have ongoing studies with cardiology diplomates and works published in high-visibility international journals. Clearly, we won’t stop here, as we wish to expand our team in the field of cardiology and imaging, and the door is open to every student and vet passionate about the two subjects.
5. Q: If a vet student/young graduate passionate about cardiology would wish to further specialize in this field, what do you think are the steps to follow?
A: Students should be aware that the only specialization recognized at a European or American level is that of a diplomate. In some countries, Veterinary Medicine Colleges offer specialization courses in various domains, these only being recognized at a national level. In Romania, at the time being, there are no such courses, but there are talks in this way. A residency in cardiology means an intensive 36 months training under the direct supervision of a mentor (a boarded specialist), followed by an exam after which the resident becomes a boarded specialist (a diplomate). Therefore, a diplomate shall have the highest competencies in diagnostics, therapeutics and cardiovascular surgery. It is to be noted that you can specialize outside a residency. It is equally important to know how to approach and manage a cardiac pathology case even without the title of diplomate. For this, there are multiple lectures, workshops and trainings through which a passionate can develop its abilities in cardiology, and the steps are straightforward: first, a training in an establishment that does cardiology, in which you gather all the basics and get aware of this field, and then “sky is the limit”. Each and every one can develop their knowledge as far as they are willing to.
6. Q: What is your advice towards students that are thinking to stay in the faculty after graduating? Are there any other options besides a PhD (Internships or Residencies)?
A: From my point of view, students who wish to remain in the faculty must have some innate qualities and learned skills. First of all, they should be tempered, have great team spirit and a healthy initiative. Regarding innate qualities, they should be able to process information in a way that can also be transmitted to students (we live in a world full of information, and a teacher must be up-to-date with everything, be able to select what is important and transmit it in a way that is logical and easy to understand); they also need to have research and critical thinking abilities. Last but not least, you need to be passionate in all aspects, which includes teaching, clinic work and research. From my point of view, a PhD is the only one that could give you such a combination of competencies. According to law, only a person with doctoral studies can get a teaching position.
7. Q: An event/case/situation that stuck into your memory?
A: About two years ago, someone brought a 7-8 years old cat named Sisi, as an emergency case, presented with dyspnea, tachypnea, cyanosis of mucous membranes (in short, decompensated). During the anamnesis, the owner told us that the cat had spent her whole life sharing the house with a dog. The owner wasn’t able to separate the dog food from the cat food, because of the fact that the dog kept eating the cat’s food first, and then his food. After many years, the dog ran away and the cat kept receiving dog food. The cat eventually developed a nutritionally-induced dilated cardiomyopathy due to taurine deficiency, which is specific to cats. Cases like this have been reported in the past, but the prevalence significantly declined due to taurine supplementation of cat food. I told you about this case because the cat had completely recovered, despite the fact that very few cases of dilated cardiomyopathy make a full recovery. It shows how a well-executed anamnesis and a good knowledge of pathologies can steer the diagnosis towards an efficient therapy. Finally, with a somewhat comical story of the owner and a happy ending, the cat is well today, being fed exclusively on cat food.
8. Q: What are your plans for the future?
A: First of all, we wish to help develop cardiology on a national level, together with doctors in private practices and with students of all veterinary medicine faculties in our country. We want to finish our current projects and start new ones with our colleagues from the other clinical disciplines in our faculty, but also from the other faculties in Romania and abroad. Another current project is the continual education provided under the umbrella of the Veterinary Faculty of Iasi, but also through the associations in the field, such as The Romanian Society of Veterinary Cardiology and The Romanian Society of Veterinary Diagnostic Imaging. Locally, we aim to implement screening programs for patients who are likely to develop cardiac pathologies, and initiate studies (along with the Neurology service) on the potential of arrhythmias in various nervous pathologies (especially canine epilepsy), and for the future, we would like to develop a center for cardiovascular surgery.
Interview edited by: Adomnică Otto Adelina
Interview translated by: Capotă Robert
Comments