English translation BELOW!
1. Î: Care este promoția în care ați terminat?
R: Promoția din care fac parte este 2008-2014.
2. Î: Ce v-a determinat să alegeți această profesie? Care este partea preferată?
R: Provin din mediul rural, de când am început să percep lumea am fost înconjurat de animale, de la cele de companie pâna la vaci, porci, oi și păsări de curte. Mereu eram uimit de munca medicului veterinar din sat care venea să trateze animalele familiei mele. Era uimitor, la general vorbind, cum punea pe picioare o vacă, de exemplu, doar cu o seringă și o soluție. Cred că un factor în alegerea acestei meserii nobile a fost însuși medicul veterinar din localitatea natală. Pe de altă parte cred că și mass-media și-a pus amprenta asupra alegerii mele, în perioada adolescenței nu am ratat aproape nici o emisiune de ”Viața satului” de pe TVR1 și ”Arca lui Noe” de pe TVR2, iar când prindeam un ziar sau o revistă răsfoiam repede până ajungeam la un articol despre animale. Și nu în ultimul rând amplasamentul facultății și al campusului m-a determinat să aleg Facultatea de Medicină Veterinară din Iași.
3. Î: Unde lucrați în prezent?
R: În practica privată pentru animale de companie unde mă ocup în principal de ramura Parazitologiei clinice și a Bolilor parazitare.
4. Î: Cât de mulțumit sunteți din punct de vedere profesional? (work/life balance)
R: Dați-mi voie să consider această întrebare ca fiind cea mai grea. Nu știu cum să răspund, dar am să încerc printr-o scurtă poveste în care am fost protagonist. Vedem ce iese.
<<Când aveam în jur de 13 ani, când încă era la modă sa dăruiești cărți, primesc una, fără vreo ocazie anume. Pe foaia de titlu mi-a scris cu un pix cu pastă verde: "Înainte de a cere mai mult, spune mulțumesc pentru ceea ce ai primit deja!" și se semnează. Nedumerit întreb ce a vrut să zică prin acea frază. Era cu un an mai mare, îmi răspunde că ar fi prea ușor și în același timp prea greu, dar să aștept, că voi găsi singur nenumărate înțelesuri.
Uneori timpanele, cu o voce de copil, îmi șoptesc agale: "Ai mulțumit pentru ceea ce ai primit deja?"
Tind să cred că mulțumirea pleacă din interior și este direct proporțională cu acțiunea gândurilor și faptelor tale. Dacă acum sunt nemulțumit și m-aș fi gândit oare dacă eram, nu știu, medic pediatru sau electrician, cu siguranță tot nemulțumit aș fi fost. De ce? Pentru că asta e firea omului. Dacă tu nu vrei să fii mulțumit n-ai să fii și nici n-ai să recunoști, ci ai să cauți motive, țapi ispășitori pierzând astfel timpul pe care ai putea să-l dedici persoanelor/lucrurilor/evenimentelor frumoase din jurul tău.
Prin cele de mai sus nu neg existența anumitor lipsuri sau poate că tânjesc după ceva anume, dar mă întreb adesea dacă acel ceva chiar îmi este vital.
5. Î: Am observat că promovați activitățile unor ONG-uri din sfera Wildlife (Viața sălbatică). Ce reprezintă acestea pentru dumneavoastră?
R: Încerc să fac, după putință, ceva pentru mediu. Încerc să-l înteleg, încerc să înteleg și dăunătorul și folositorul (n.r. animal), chiar dacă preconcepțiile preluate ca atare de la generețiile anterioare mă pun uneori în dificultate. Conștientizez că orice vietate are un rol bine stabilit într-un ecosistem. Și Slavă Domnului, la ora actuală sunt destul de multe date care ne arată că o singură verigă ruptă dintr-un lanț trofic condamnă la extincție alte specii de animale și/sau plante. A ajuta un animal sălbatic nu înseamnă numai a-l lua din natură/ a-l lua acasă și a-l hrăni/ a-i acorda îngrijiri medicale; pentru a-l ajuta trebuie să și educi oamenii despre: de ce nu e bine să hranescă pasarile (ex. rațele sălbatice, lebedele etc.) cu pâine și arpacaș sau ce pași trebuie să urmeze dacă s-au întâlnit cu un pui de animal sălbatic, sau cu un adult. Poate este suficient doar să-l mutăm mai încolo sau să trecem cu vederea și astfel să-i salvăm cu adevărat viața. Aceste lucruri le-am învățat cu timpul împreună cu, și de la biologii din Societatea Ornitologică Română și Facultatea de Biologie din cadrul UAIC – Iași, de la Comisarii Gărzii de Mediu Iași precum și specialiști din alte entități de profil din țară și străinătate, nume pe care nu pot să le fac publice deoarece nu le-am cerut permisiunea.
6. Î: Cum a apărut și cum v-ați dezvoltat pasiunea pentru Wildlife (Viața sălbatică) și pentru ornitologie?
R: Nu știu, nu pot localiza în timp și spațiu momentul zero. Ar trebui să mă întorc în timp. Probabil curiozitatea este cea care m-a făcut să transform Wildlife-ul într-o pasiune. Deși cochetam de ceva vreme, lecturând informații despre fauna sălbatică, în ceea ce privește ornitologia (= ramură a zoologiei care studiază păsările), ea a apărut în viața mea prin anul 5 de facultate, perioadă în care am fost plecat prin programul LLP ERASMUS la Facultatea de Medicină veterinară din Bari, Italia. Acolo am participat la un eveniment organizat de WWF (World Wide Fund for Nature) din Italia la Parco Nazionale Alta Murgia unde cei din organizație ne-au prezentat câteva lucruri din munca lor pentru conservarea speciei de vânturel mic (Falco naumanni), o specie de pasăre răpitoare mică caracteristică teritoriilor joase cu păşuni, culturilor agricole şi pădurilor din zonele stepice. Apoi pe la începul anului 6 de facultate, împreună cu un coleg de al meu, ne-am înscris în SOR (Societatea Ornitologică Română) din dorința de cunoaște și înțelege ceea ce vedem (păsările). După absolvire, pentru circa 3 ani, împreună cu o mână de oameni minunați am reușit să acordăm primul ajutor păsărilor sălbatice aflate în stare de suferință, să le reabilităm ca apoi să le redăm naturii.
7. Î: Dacă un student la medicină veterinară/absolvent pasionat de Wildlife (Viața sălbatică) și-ar dori să se specializeze în acest domeniu, care considerați că sunt pașii pe care ar trebui să-i urmeze?
R:În primul rând trebuie să-și dea seama dacă Wildlife-ul este pentru el o pasiune sau doar un impuls de moment, trebuie să identifice o organizație (ONG/Instutuție de stat) de profil, să ia legatura cu membrii ei pentru a putea face voluntariat și astfel să tragă câteva concluzii. Dacă în urma acestor acțiuni conchide că are vocație în acest domeniu poate urma un curs postuniversitar în domeniul sănătății animalelor sălbatice.
Aici trebuie să facem o precizare - la fel ca în medicina omului, a te specializa într-un domeniu înseamnă să faci un rezidențiat. În Medicina Veterinară din țara noastră acest termen este relativ nou. Pe scurt, pentru a te specializa în domeniul sănătății animalelor sălbatice trebuie fii admis în programul de rezidențiat al unui centru (din U.E.) recunoscut de European College of Aquatic Animal Health și/sau European College of Zoological Medicine. Din datele pe care le dețin în acest moment, în țara noastră nu există un astfel de centru de rezidențiat recunoscut la nivel european. Însă, pentru informare, un centru de rezidențiat este coordonat de un specialist (=diplomat european). Regulamentul de admitere diferă în funcție de fiecare colegiu european. De cele mai multe ori, pentru ocuparea unui post de rezident este necesar un an de internship înainte de a aplica. Odată admis, rezidentul trebuie să participe la activități teoretice și practice desfășurate în cadrul centrului. De asemenea rezidentul este evaluat periodic, conform programului de rezidențiat impus de coordonator, iar la sfârșitul perioadei de rezidențiat acesta va susține examenul pentru obținerea titlului de diplomat (specialist) al colegiului respectiv.
8.Î: Dacă v-ați întoarce în timp, în anii studenției, ce sfat v-ați da?
R: Mi-aș manageria mai bine timpul, aș citi mai mult, atât literatură de specialitate cât și beletristică, aș petrece mai mult timp cu colegii/prietenii, aș comunica mai mult cu ei, i-aș asculta și i-aș ruga să mă asculte, aș călători mai mult.
9.Î: Ce sfaturi le oferiți actualilor studenți?
R: Pe cele din răspunsul anterior la care le-aș mai adăuga pe următoarele: să nu absenteze nemotivat, să paricipe activi la curs/lucrări practice, să nu iasă din sală nedumeriți în privința materiei predate; să se prezinte la fiecare examen, colecționarii de restanțe sunt trași într-un cerc vicios din care cu greu scapă; să facă voluntariat în clinicile facultății cât și/ sau în cele private măcar o zi pe săptămână.
10.Î: Ce planuri de viitor aveți?
R: Să mai am cel puțin încă doi copii și să am putere să-i cresc și să le ofer educația și buna creștere de care au nevoie. Iar pe plan plofesional îmi doresc să am o ascensiune firească.
1. Hello! When did you graduate?
Hello! I graduated in 2014.
2. What made you choose this profession, and what is your favourite part of it?
I come from a rural background, so ever since I started understanding this world, I’ve been surrounded with animals, from pets to cows, pigs, sheep or poultry. I was astounded by the work of our village vet who came to treat our family’s animals. It was amazing, generally speaking, how he was able to put a cow back on its feet, for example, just with the help of an injection. So yes, I think that our vet had a great role in making me choose this path. On the other hand, I think that mass-media also influenced me greatly, because during my youth I almost never missed any “Rural life” show on TVR1 and “Noah’s Ark” on TVR2 (these shows have been broadcasted for years by Romania’s national television), and when I got my hands on a paper or magazine I quickly turned the pages in order to get to an article about animals. And lastly, but not least, the location of the faculty and the campus made me choose the Faculty of Veterinary Medicine in Iasi.
3. Where do you work now?
I am currently working in a private practice here in Iasi, and I focus mainly on Parasitic diseases and clinical Parasitology.
4. How satisfied are you regarding your professional life, salary, and work/life balance?
Let me consider this question as being the toughest one. I don’t really know how to answer to this, but let me try by telling you a short story.
When I was about 13 years old, and it was still fashionable giving bookd as presents, I received a book without any special reason. On the title page the person who gave me the book wrote: “Before asking for more, say thank you for what you have already received!” and then he signed himself. I asked him what was the meaning of those words. He was one year older than me, and he replied that it would be too easy and at the same time too difficult to explain it to me, but I should wait and find out the many meanings of this saying.
Ever since then, my eardrums sometimes whisper to me: “Have you been grateful for what you have already received?”
I tend to believe that gratefulness comes from the inside and is directly proportional to the action of your thoughts and actions. This is the nature of man. If you don’t want to be grateful, you will never be, and you will never admit it, instead you will always search for reasons and scapegoats, thus losing your precious time that you could dedicate to the beautiful people/things/events that surround you.
By saying these words, I don’t deny the absence or the longing for some things, but I often ask myself whether these things are truly important.
5. I have seen that you promote the work of some NGO’s within the sphere of wildlife. What do they mean to you?
I try, if possible, to do something for the environment. I try to understand it, the good and the bad, even if stereotypes sometimes give me some trouble. I am aware of the fact that each animal has its well established role in the ecosystem. And, thank God, in the present there are more than enough studies that show us that if we break just a single link from the food chain, we condemn many other species of animals and plants to extinction. To help a wild animal means not only taking it from the wild/bringing it home and feeding it/giving him medical care; in order to help it, you must teach people about: why is it bad to feed the birds (for example, wild ducks or swans) with breadcrumbs, or what steps you should take if you meet a wild animal, be it an adult or a baby. Maybe it is just enough to move it slightly or just leave it alone and thus actually save it’s life. These are the things that I learned over time, together with and from the biologists of the Romanian Society of Ornithology and the Faculty of Biology from UAIC – Iasi, and also from the Commissioners of the Environmental Guard and other experts from Romania and abroad.
6. How did you develop your passion for wildlife and for ornithology? (did you participate in conferences/externships etc.)
I don’t know, I can’t quite localise in time and space how it all began. Probably curiosity is what made me turn Wildlife into passion. Although I had been interested for some time, searching for information about wild fauna, ornithology came into my life when I was in my 5th year of study, a time where I was studying at the Faculty of Veterinary Medicine in Bari, Italy, through the LLP Erasmus programme. There, I participated in an event organized by the WWF (World Wide Fund for Nature) in Parco Nazionale Alta Murgia, where those at WWF presented their work, which consisted of trying to conservate the lesser kestrel (Falco naumanni), a small predator bird that is native to the low terrains with fields, crops and forests of the temperate climate. Then, when I started of my 6th year of faculty, me and a colleague enrolled in SOR (Romanian Society of Ornithology), because of our desire to recognize and understand the birds that we see. After graduating, for about 3 years, together with a handful of wonderful people, we managed to administer first aid to suffering wild birds and then release them back in the nature.
7. If a vet student/graduate that is passionate of wildlife would like to specialize in this area of interest, what is the path that you consider he must follow?
Well, first of all, he must be certain whether wildlife is truly a passion or just a spur of the moment. Then, he should contact an organization (NGO/state institution) that works with wildlife and volunteer with them in order to draw some conclusions. If, after doing all of this, he still thinks that this is the path to follow, he can enroll in a postgraduate course in the area of wildlife health. Just like in human medicine, in order to specialize, you must do a residency programme. In order to specialize on wildlife health, you have to be admitted in a residency programme approved by the European College of Aquatic Animal Health and/or the European College of Zoological Medicine. From what I know, there aren’t any residencies of this type available in Romania. A residency center is coordinated by a european diplomate, and the admition rules are different depending on the center. Most of the times, you have to do one year of Internship before applicating. Once admitted, the resident must participate in theoretical and practical activities that take place in the residency center. The resident is also periodically assessed, and at the end of the residency programme he must sit an exam in order to gain the title of specialist (diplomate) of that certain college.
8. If you could get back in time, what advice would you give to yourself?
I would take better care of my time, read more veterinary literature, as well as fiction, I woud also spend more time with my friends and colleagues, communicate more with them, listen to them and ask them to listen to me. And I would also travel more.
9. What advice would you give to the current students?
Besides what I said in my previous answer, I would like to add: don’t skip classes without a reason, participate actively in them, don’t let yourself leave the class without understanding what you have listened to, sit every exam and don’t become a resits collector – you will be pulled in a vicious circle that is very difficult to escape from, and also practice a lot, whether in private practices or at the faculty, at least one day a week.
10. What are your plans for the future?
Have at least two more kids and have the power to raise them and offer them the education and care that they need. Professionally, I naturally want to become better at what I do.
Comments